A (Dressing) Room with a View #1

„A (Dressing) Room with a View” este o serie de articole pe care o am în minte de câteva luni bune. E despre femeile pe care le admir şi care mă inspiră. Lor le adresez rugămintea de a accepta să-mi permită să le „cotrobăi” prin dulapul cu outfituri, prin dressing room.
De ce m-am gândit la un articol de acest fel? Pentru că avem în jurul nostru o mulţime de persoane care ne pot fi modele. E nevoie doar să fim mai atenţi la oamenii din jurul nostru.
Am putea face asta cât mai des: să ne uităm în jur. Dar nu pentru a critica. Sunt atâţia oameni pe care îi admirăm, pe care îi imităm poate fără să ne dăm seama… De ce să nu le spunem asta?
Dressingul acestui prim articol aparţine Biancăi Granieri. Tripaholic. Tripaholic, adică o persoană care are călătoria în ADN. Dincolo de asta, este o prezenţă feminină extrem de elegantă, dar mai ales discretă. Eu îi admir ţinutele din fiecare fotografie postată pe reţelele de socializare sau pe care le poartă la puţinele  evenimente la care o întâlnesc.
Am vizitat-o pe Bianca într-o duminică primăvăratică, plină de flori prin toate grădinile, curţile şi de-a lungul drumurilor.  Alături de ea m-au întâmpinat la poartă ca nişte adevărate gazde: căţeluşele Julie şi Blanche, care pe parcursul vizitei mi-au oferit tot felul de cadouri, printre care un papuc de-al Biancăi, farfurii de la ghivecele din curte etc. 🙂

Ladies, let me present you a (dressing) room with a view:

***

Nu toată lumea care îmi citeşte blogul ştie cu ce te ocupi. Deci, cu ce te ocupi?

Intermediez şi promovez experienţele de viaţă prin intermediul unei agentii de consultant travel. Am înfiinţat Tripaholic acum 4 ani şi încet dar sigur am reuşit să creez un produs  nou pe piaţa de travel din Timişoara. Anul trecut am lansat un concept nou de tailor made travel  pentru grupuri cu fotograf profesionist.

Obişnuiesc să le spun oamenilor din jurul meu: ok, ai un job. Dar ce îţi place să faci pentru sufletul tău?

Pentru mine ele se confundă. Întâlnesc adesea în călătoriile mele oameni care mă întreabă dacă sunt la faţa locului în interes de afaceri sau din plăcere? Eu le răspund mereu… pentru mine afacerile sunt o plăcere 🙂 şi plăcerea e o afacere! Când nu călătoresc, iubesc să dansez, să citesc şi să-mi petrec cât mai mult timp cu căţeii mei pe care îi ador.

Călătoria a fost dragoste la prima vedere?

Călătoria a exercitat tot timpul un magnetism puternic asupra mea. Inspirată de bunicul meu şi impresionanta lui colecţie de cărţi poştale cu diferite destinaţii, visam cu ochii deschişi la locuri inaccesibile la acea vreme. Când alţi copii răspundeau la clasica întrebare adultă: ce vrei să te faci când vei fi mare?…eu răspundeam: călătoare.
Bunicul meu îmi cumpăra mereu albume geografice, globuri pământeşti, îmi povestea despre Paris, Londra, Roma, despre o lume pe care şi el o accesa doar în imaginaţie. Când am ajuns prima dată la Paris am avut o puternică senzaţie de familiar, dar şi revelaţia realităţii lui.

Dar care a fost călătoria care te-a marcat, cea de la care a început totul?

Călătoria care m-a marcat cel mai mult este una imaginară, cea de care îţi povesteam mai înainte. Cea iniţiată de bunicul meu şi dorinţa lui de a-mi deschide mintea, sufletul şi exigenţele de la viaţă.
Prima călătorie care m-a marcat nu este una într-o destinaţie impresionantă sau imprevizibilă. Mă refer aici la prima călătorie fizică. Ea reprezintă momentul primei mele ieşiri din România comunistă. A fost revelaţia faptului că dincolo de graniţe există o altă lume mai colorată, mai complexă, mai frumoasă decât cea în care trăiam eu. Am călătorit împreună cu părinţii mei la Budapesta. Îmi aduc aminte cât de frumos îmi părea acest oraş, oamenii erau îmbrăcaţi diferit şi se mişcau diferit. Am intrat într-un market unde pentru mine, un copil fascinat de culoare, un raft ticsit cu dulciuri ambalate în culori vii a fost imaginea ce mă bântuie până în ziua de azi. Am stat nemişcată, contemplativ în faţă acelui raft, minute întregi. Pentru mine acel raft era Wonderland-ul lui Alice, Neverland-ul lui Peter Pan şi Povestea fără sfârşit a lui Michael Ende. Era ca o poartă spre o altă dimensiune, o altă lume.

Tu alegi destinaţiile sau ele pe tine?

Cred că la începutul poveştii de călător, alegi destinaţii pe care ţi-ai dorit mereu să le vezi. Unele pentru că sunt extrem de titrate, altele pentru că ţi-au fost într-un fel sau altul sugerate sau recomandate. Când te apropii de cuprinsul poveştii, gravitaţia spre locuri cu care te identifici începe să-şi spună cuvântul. La sfârşitul poveştii după o viaţă de călătorii, cred că devii înţelept şi înţelegi că destinaţia supremă este o stare de spirit, nu neapărat un loc. Dar cred cu tărie că în viaţă nu există scurtături, motiv pentru care, ca să înţelegi şi să-ţi asumi sfârşitul unei poveşti, trebuie să citeşti începutul şi cuprinsul!

Cum arată vacanţa unei femei al cărui job sunt călătoriile?

Fără program, ore fixe, hartă şi itinerariu. Mic dejun lung şi copios, rătăciri, plimbări, localnici, poveşti, cultură, experienţe, aparat foto şi obligatoriu un partener de călătorii pe care să-l adori!

Bianca, pare că te… perii, dar nu e aşa. 🙂 Chiar eşti foarte elegantă. Ce înseamnă pentru tine stilul, eleganţa ? Şi de unde ai acest simţ estetic?

Eleganţa este manifestarea bunelor maniere. Din punctul meu de vedere eleganţa este manifestarea caracterului, iar stilul, manifestarea personalităţii. Coco Chanel spunea că eleganţa este o sincronizare perfectă între frumuseţea interioară şi exterioară. Personal n-am cunoscut oameni frumoşi care să nu afişeze şi o eleganţa exterioară. Şi pentru cei ce îşi imaginează că stilul necesită resurse financiare extreme, tot Chanel spunea că acesta este opusul prostului gust, nu al sărăciei!
Simţul estetic şi admiraţia pentru frumos am moştenit-o din familie de la buncii mei. Bunicul meu era un mare admirator al eleganţei şi feminităţii. Bunica mea a fost cea mai iubită, elegantă şi rafinată femeie pe care am cunoscut-o. Eleganţa, în final, nu înseamnă să remarci pe cineva. Înseamnă să-ţi aduci mereu aminte de acea persoană!

Ai un model în ceea ce priveşte moda?

În privinţa modei, nu. Ca şi model de eleganţă şi feminitate am fost mereu fascinată de Grace Kelly. Pentru mine, Grace reprezintă prinţesa şi femeia supremă.

Îţi “invidiez” ţinutele din toate călătoriile. De unde îţi achiziţionezi outfiturile?

Multe dintre ţinutele mele sunt create de stilista mea, Erzsebet, de care, recunosc, sunt complet dependentă. În rest, îmi cumpăr multe dintre hainele mele din călătorii, dar şi din Timişoara. Nu sunt o fanatică a brand-ului dar sunt exigentă la calitatea materialului şi a execuţiei.
Nu îmi cumpăr hainele pentru valoarea lor. Le cumpăr pentru că mă îndrăgostesc de ele, pentru că îmi declanşează o reacţie fizică, îmi induc o stare.

Ai o ţinută preferată?

Rochia mea preferată este creată de stilista mea şi este piesa de rezistenţă a garderobei mele. Şi dacă îţi imaginezi că am nevoie de o ocazie specială să o îmbrac, te înşeli. Se întâmplă să o îmbrac de multe ori acasă, să mă privesc în oglindă şi brusc ziua îşi schimbă dinamica. 🙂

Dar un designer preferat? Sau mai mulţi? 🙂

Carolina Herrera, Tom Ford, Oscar de la Renta.

Cât de mult îşi pun amprenta călătoriile asupra stilului tău vestimentar?

Eu sunt adepta principiului travel in style. Mă simt infinit mai confortabil să port anumite ţinute în călătoriile mele decât în Timişoara. Am descoperit că în străinătate, oamenii sunt mult mai apreciativi şi mai deschişi în privinţa stilului vestimentar…şi nu numai! În societatea noastră am deseori senzaţia că femeile se “dezbracă” pentru a masca minusuri în timp ce dincolo femeia se îmbracă pentru a accentua plusurile.

Cum arată bagajul tău atunci când pleci într-o călătorie? Cum decizi care outfit pleacă şi care rămâne acasă? 🙂

După mulţi ani mi-am creat strategia perfectă. Îmi imaginez şi creez fiecare ţinută în avans, pe zile pentru fiecare context sau eveniment. Călătoria, în special cea cu avionul, te condiţionează la kilograme, confort şi mobilitate. Când trebuie să fii eficientă şi stilată în acelaşi timp ai nevoie de o strategie şi obligatoriu bagaj de mâna cu ţinute alternative!

Părerea mea e că multora dintre femeile din România le e dificil să îşi găsească un stil vestimentar propriu, unul care să le definească. Ai un sfat pentru ele?

Cel mai important aspect al unei ţinute, este femeia care o poartă. Secretul unui stil vestimentar este cunoaşterea de sine. Cunoaşterea de sine poate fi un drum lung. Nu cred că există o reţetă sau o hartă a stilului vestimentar. Stilul este precum spuneam, o extensie a personalităţii tale dar şi atitudine. Nu poţi să ai atitudine de flips-flops şi să te crezi în Louboutin.
Femeile ar trebui să zâmbească mai mult, să spună mulţumesc mai des, să fie inteligente, dar nu atotştiutoare, să se debaraseze de orice formă de vulgaritate, bârfă şi intrigi meschine. Să fie autentice. Stilul stă în autenticitate.
Mai bine să fii o păcătoasă onestă decât o sfântă ipocrită. Dacă nu te cunoşti şi nu eşti onestă cu ţine însăţi nu vei avea niciodată stil. O ţinută creată chiar de cele mai renumite nume din industrie poate să fie o uniformă sau o opera de artă. Diferenţa stă în femeia care o poartă!

***

O mică parte din stilul vestimentar al Biancăi Granieri:

Iar când moda întâlneşte călătoria şi fotografia, arată aşa:

fusta: Vladuta Sabou

Sincer, când i-am propus Biancăi să îi fotografiez ţinutele, nu îmi imaginam că nimeresc în raiul fashionistelor. Bine, vizita mea a durat cinci ore în loc de maximum două, câte mi-am planificat iniţial. Am povestit la un pahar de prosecco – plus delicatese 🙂 – de la politică la geniul Coco Chanel, de la amintiri despre bunici la design interior…

Şi piesa de rezistenţă. Pentru că acesta e încă un motiv pentru care am stat atât de mult:

Cu speranţa că ţi-a plăcut acest articol, înainte de a încheia aş dori să te întreb ceva: când ai spus ultima oară cuiva că e un exemplu pozitiv pentru tine? Şi nu mă refer aici numai la fashion…

Photo credit: Adrian Danciu. Îi puteţi admira fotografiile aici şi aici. Îţi mulţumesc pentru faptul că ai ignorat oboseala inerentă unui zbor transatlantic pentru a face parte din proiectul meu. 🙂

Cu drag,
Minna